JE

Atat a trebuit sa traiesc ca sa ma inteleg cat de cat pe mine insumi si lumea din jur.

Am facut greseli, imi dau seama acum, dar asta nu e o garantie ca n-am sa mai fac si altele. Nu vreau sa ma gandesc la ceea ce as fi putut face altfel. Posibilitatea unei ipotetice variante mai bune care sa confirme astfel risipa de timp petrecut in siajul greselii, timp din propria si unica viata, ma ingrozeste.

Realizez ca interpretez realitatea in mod diferit decat restul lumii, dar asta nu ma face special. Am renuntat sa mai cred asta. M-am lovit, m-am izbit de propriile limite, ca un copac de ghiveci, ale carui radacini se lovesc de peretele impenetrabil al vasului, si ale carui ramuri sunt taiate pentru a nu incomoda copacii de ghiveci din vecinatate.
Partea buna e ca am invatat din propriile greseli. Partea mai putin buna ar fi ca deja e prea tarziu pentru mine, in unele situatii, ca sa mai beneficiez de experienta castigata. Si atunci am sa incerc sa dau altora sfaturile pe care eu nu le-am primit la timpul potrivit sau de care nu am stiut sa tin cont, adica fetelor mele si tuturor celor ce sunt dispusi sa asculte.
Nu veti gasi aici adevaruri absolute, dar tot ce am a va spune, sigur nu veti gasi nici in programa scolara, din motive ce tin de forma (am sa fiu franc, nici colocvial, nici academic) si fond (am sa atac paradigmele comune pe care le gasesc gresite sau caduce).