Ce înseamnă acasă, ce înseamnă familie?

De la început recunosc că, pentru fiecare dintre noi, aceste două noțiuni pot să însemne ceva diferit. Cu siguranță diferit pentru un homeless și un orfan, menționând doar cazurile extreme. Dar asta nu înseamnă că aceste două cuvinte le lipsesc din vocabular, ci doar că, pentru ei, pot avea o semnificație diferită.

Așadar, vă rog să acceptați versiunea mea pentru acești termeni.

ACASĂ

Nu orice casă e acasă. Ba chiar pentru mine nicio casă nu e acasă. Să mă explic: în copilărie, prin forța lucrurilor, am stat cu rândul în vreo patru case. După școala generală, studiile ulterioare, timp de șapte ani, le-am făcut în alte două orașe diverse. Apoi, am fost repartizat cu job-ul în alt oraș, unde am stat la cămin. Ulterior, m-am însurat și am stat cu chirie, unde ni s-a născut prima fată. Am reușit pe urmă să ne cumpăram un apartament, unde ni s-a născut a doua. Soarta a fost bună cu noi și am reușit să investim și în alte imobile. Acum le-am dat în chirie și stau și eu la rândul meu în chirie. Unde e acasă?

Deși pare complicat, pentru mine e foarte simplu de răspuns: acasă e acolo unde sunt împreună cu familia.
FAMILIA
Statul îi zice celula de bază a societății. Când auzi asta din gurița unuia cu tricolorul pe piept, lumea tocmai te-a scos dintr-o familie și te-a bagat în alta, nou nouță. A ta. Și dacă nu ești de acord cu asta, ei bine, ai dat de belele. Nu poți rămâne suspendat, așa, între două luntrii. Desigur, ai să faci parte în continuare din familia părinților, din familia extinsă a rudelor de sânge sau de alianță, dar ceea ce se schimbă e prioritatea responsabilităților pe care le ai. E vorba despre cine pui pe primul loc și experiența mă face să spun că dacă nu reușești să-ți clarifici chestia asta nu vei face decât să dezamăgești persoane dragi.
Pentru mine, familia înseamnă toți cei care sunt alături de mine, acasă.